Amore mio (Part I)

     Pentru cei ce inca nu cunosc cum stau treburile, nu...nu m-am indragostit iremediabil de o persoana anume, nu...nu e vb despre vreo ex-crush...ci e vorba de echipa mea de suflet, pasiunea mea, modus vivendi al meu, Internazionale Milano. Nu voi sta sa fac nici macar un scurt istoric a ceea ce ma leaga pe mine de totzi care sunt acolo, ci ma voi margini in a spune atat. Nu vorbesc in calitate de simplu fan, suporter, sustinator al unei echipe, ci e mult mai mult de atat. Simt si traiesc alaturi de ei, ei imi dau energie si motivatzie de a trece peste orice obstacol si totodata constituie o sursa nesfarsita de lectii de viata, pentru ca, ma simt nevoit sa repet, cei ce cunosc situatia, stiu k greutatile, momentele dificile si piedicile care li se pun din aproape toate partile incepand cu cei de la ei din tara, din Italia (presa, arbitri, echipe si staff adverse) si terminand cu cei din tari care, diletanti, rauvoitori, complexati sau pur si simplu executanti ai unor ordine venite din partea unor persoane meschine, copiaza, interpreteaza, fac propaganda negativa, ajungand chiar sa minta si sa mascheze adevarul, uneori din pura nestiinta, alteori cu rea-vointa, opinia publica, si asa destul de usor de manipulat, mai ales in contextul actual;) Nu doresc sa fiu radical sau drastic in exprimare, insa cei ce traiesc cu fenomenul Inter de macar jumatate de timp k si mine (eu unul m-am molipsit cu acest microb inca din 1995, de cand aveam 9 ani si deveneam constient de ceea ce presupune dragostea adevarata si neconditionata fatza de un ''team'') stiu despre ce vorbesc. Cei ce au devenit peste noapte suporteri inchipuitzi si care afiseaza cu mandrie pe strada numele si brand-ul Inter in urma succeselor inregistrate in ultimii ani, culminand cu trofeul suprem inter-cluburi din acest an, dar pana acum erau fani declaratzi ai altor echipe si isi schimbau preferintzele dupa cum bate vantul - tipic romanashilor, va rog eu mult sa lasatzi astfel de gesturi deoparte si vedeti-va de ale voastre, pentru k doar un adevarat fan al lui Inter a trait mai intai momentele dificile, cu tot ce presupun acestea, s-a inarmat cu rabdare si stoicism si nu a dezarmat niciodata, indiferent cat de ''fara scapare'' ar fi parut situatia la un moment dat.
      Nu intamplator soarta mi-a intins o mana si, o data cu prima postare referitoare la Inter, pot spune k am avut parte de un weekend nu aproape perfect, ci ash putea indrazni, fara alte ezitari, sa-l numesc chiar perfect. Si aceasta din motive lesne de inteles. Am invins, mergand la relanti ce-i drept si cu ceva emotzii, pe Udine, care intotdeauna ne-a pus probleme, facand parte din categoria echipelor al caror joc chiar ne incomodeaza si nu de azi, de ieri, ci de multzi ani incoace (alaturi de Napoli, Cagliari, Parma si Palermo pe terenul lor, Lazio pe terenul nostru, iar Sampdoria atat la ei, cat si la noi). Al doilea motiv, echipa a 3-a din Milano au dovedit, pentru a cata oara daca mai era nevoie, k daca nu ''reusesc'' sa influenteze prestatia a cativa jucatori din tabara adversa, incepand cu portarul sau daca adversarii nu au in mod subit accidentari de ultima ora sau suspendati din randul jucatorilor de baza, sunt o echipa usor de batut, ceea ce s-a si intamplat la Cesena. Al treilea motiv, Cagliari ne-a demonstrat ca isi joaca sansele corect, cel putzin acasa, iar Daniele Conti merita tot respectul meu, lucru dovedit si de intrarea criminala a celui pentru care tatal sau a insistat atat de mult sa-l aduca la echipa aceea de eterni perdantzi. Ce-i drept, Cagliari are in Aquafresca si in Matri jucatori capabili sa loveasca mingea impecabil cu capul, or noi nu avem nici macar un jucator care sa poate castiga un duel aerian pe faza de atac din actiune in careul advers. Echipa cocalarilor de Romania, supraevaluata, luata drept etalon pentru tot ce inseamna arta fotbalului si careia i se face mai multa reclama decat partidului in vremurile de dinainte de '89, Barcelona, si-a aratat din nou limitele si infatuarea cu care isi priveste adversarii mai mici, putand sa o incaseze chiar mult mai drastic decat acel 2-0 de la Hercules Alicante, unde a stralucit Nelson Valdes, dar unde Trez-Offside a aratat k nu e in stare sa inscrie decat punand latul de la maxim 2m de poarta adversa. Nu imi e indiferent nici succesul mentorului meu si unuia din modelele mele in viatza, Jose Mourinho, care a venit, chinuit, dar a venit in fatza autobazei Osasuna. Se vede faptul k nici noi nu o ducem prea bine dupa despartirea de el, desi incet incet ne puneam in miscare cu a 2-a inainte de intersectie, insa nici el nu se descurca avand la dispozitie o armata de mercenari, in care fiecare doreste sa arate cat de bine stie cu mingea si uita de faptul k fotbalul ramane si va fi intotdeauna un joc de echipa. Everton a demonstrat k daca esti bataios si presezi pana la capat, chiar si cu jucatori pe care tehnica nu-i da deloc afara din casa, poti obtine rezultate extrem de bune, reusind sa-i mai demonstreze o data lui Sir Alex k nu e de ajuns sa retraga echipa atunci cand ai 2 goluri avans si ca partea dreapta la Man Utd e ca si Auto-Bahn-ul din Germania, mai ales k Nani nu face faza defensiva, iar Neville sau Rafael pot fi depasiti in more ways than one.
       Sa mai spun doua vorbe si despre Inter - Udinese, pentru a nu ma abate de la subiect: am inceput in fortza, cu pase dintr-o singura atingere, insa dupa primele 25 de minute parca am terminat nos-ul din rezervor, trecand doar pe rezerve normale de combustibil. Mariga e inca crud, suturile sale sunt prost plasate si nu au fortza, iar cand urca, parca ajunge in criza de idei. Milito e inca ''injectat'' cu limitator de viteza si de reactie, Eto'o munceste cat pentru 3 oameni la un loc (vine in defensiva pentru a-l ajuta pe moshneagul de Chivu, face jocul de extrema si centreaza, mai vine si in interior spre careu cand vede k nu avem mai mult de 1-2 oameni in careu si aceia mici de inaltime). Sneijder e lasat singur cu 2-3 adversari in permanentza, insa nu poate Cuchu sa-i ofere solutzia pasei inapoi de fiecare data, iar in atac noi nu avem solutzii de rezerva. Pandev e distrat, incearca doar cu piciorul stang pase cu latul si niciodata pe pozitii viitoare, in schimb Biabiany consider k poate constitui o solutzie viabila, dar doar incepand cu anul viitor, dupa ce se caleste. In aparare, Lucio este pur si simplu exceptional, ca aproape de fiecare data, insa este ingrijorator k tot el este cel care urca pana aproape de careul advers, fiind mai tehnic decat toti mijlocasii nostri la un loc. Se vede clar k nu a jucat Douglas in primele 2 etape, iar Zanetti pe stanga clar k ma face sa stau linistit si sa nu imi rod unghiile atunci cand vad jucatorul advers apropiindu-se atunci cand Chivu e pe acea parte. Totusi, centrarea pentru Flores a venit de langa el la golul lui Udinese. Am sa incerc sa atrag atentia asupra arbitrilor cat mai putzin, pentru k si dak iti anuleaza 1-2 goluri valabile sau pozitii inexistente de offside ti le semnalizeaza, dak ai un joc suficient de puternic si vointza de fier potzi trece peste asta si inscrie din nou. Insa in unele partide e vadit dispretul si lipsa de respect fata de Inter. Lui Zanetti, acest individ numit Brighi i-a acordat galben la primul fault, si acela la centrul terenului, pe Flores iertandu-l indiferent cate faulturi din spate sau vociferari a facut ulterior. La Di Natale in prima repriza asistentul a lasat fanionul jos, desi offside-ul era de vreo 2-3 m pe putzin si nu era mascat de nimeni, doar shansa facand k acesta sa nu poata lovi mingea cu calcaiul. Inainte de cornerul friulanilor, am avut o lovitura libera limpede la marginea careului advers la Eto'o, dar probabil Brighi era inspaimantat de gandul k ne putem distantza la 2 goluri prin Sneijder asha repede, iar cand a vazut k Udine a plecat pe contraatac, nu i-a mai dat cartonash galben chipurile pentru simulare lui Eto'o, lucru pe care l-a facut atunci cand a fost agatzat din spate de Zapata, ultimul aflandu-se in pozitie de ultim aparator. In fine, dupa inca un hentz in careu al lor, a venit si hentzul prea clar pentru a nu-l vedea a lui Angella, insa sa nu zicem hop pana nu am sarit parleazul, intrucat si in meciul de cupa cu dungatzii de asta iarna Melo a facut un hentz cat casa si nu am primit penalty. Eto'o a transformat cu foarte mari emotzii, abia din ricosheu, noi neavand posibilitatea de a ''repeta'' penalty-urile in fiecare meci cum il au cei ajutatzi de arbitri din acelashi orash cu noi, pentru care probabil pe regulamentul oficial si pe foaia de arbitraj scrie k trebuie sa primeasca 1-2 penalty-uri in fiecare meci. Desigur k, desi Udinese a tras de timp cat de mult a putut pe toata durata celei de-a 2-a reprize pana cand am marcat golul 2, arbitrul tot lor le-a intins o mana de ajutor, dictand 6 minute de prelungiri. Mai mult ca sigur k dak am fi avut noi nevoie de mai multe minute, nu vedeam mai mult de 3, indiferent de numarul schimbarilor efectuate. Bine totusi k am reusit sa triumfam cu aceasta echipa incomoda si astept sa vedem jocul de martzi, pentru ca trebuie si putem lua din primul meci o optiune serioasa pentru terminarea grupei pe locul 1 in Champions' League...nu vreau sa ajungem sa jucam ultima deplasare de la Bremen asha cum am facut-o acum 2 ani, cand terminarea pe alt loc decat pe 1 ne-a costat ulterior. Acestea fiind zise, voi reveni cu o cronica dupa meciul de maine. Ciao per ora, fratelli interisti!!!