Viata in sine e un tren spre moarte... Ce faci atunci cand trenul refuza insa sa opreasca in gara, in gara pe care ti-o doresti prelungind calatoria ta la nesfarsit? Care sa fie solutia? Sinuciderea... sau rabdarea? Tu ce ai alege?
un subiect foarte controversat a devenit in ultima vreme drogul. Si nu o sa bat campii despre cum ne ucide sau ne distruge nu numai interior cat si exterior. In fond fiecare isi are propria lui parere si nu sunt decat doua cai...a te droga si a nu te droga. Motivele nu conteaza sunt nenumarate si de o parte si de alta dar ca oameni, detinem acel ceva numit liber arbitru care nu duce pe marginea prapastiei sau ne salveaza...avem dreptul sa alegem indiferent ce s-ar spune. Putem spune nu...doar ca de cele mei multe ori e mai interesant sa spunem da. Iar drogul nu e numai pastila sau praful poate fi orice, orice lucru care creeaza dependenta pana la nebunie, pana la punctul de unde nu mai e cale de intoarcere in care esti capabil de orice pentru a capata acel lucru...
"Nu mai stiam cine sunt si singura mea nevoie devenise ea...nu-mi pasa ca ma injoseam, sau de unde veneam si ce avea sa mi se intample in continuare. Nu ma intelegea nimeni si nici azi nu cred ca m-ar intelege in fond nici eu nu cred ca mai am puterea sa o fac. Nu ma mai simt murdar pentru ca am lasat in urma viata aia indiferent din ce era alcatuita... Nu imi amintesc decat ca orice as fi facut nu mai eram fericit. Si ca fericirea pe care mi-au promis-o era doar o minciuna. Poate ca ei o simteau si nu ma intereseaza asta din moment ce eu ma goleam incet de personalitate si deveneam dependent. Ma simt incapabil sa mai fac parte din realitatea asta mizera pentru ca nu mai am suflet, nu mai simt, ca si cum atunci as fi atins prin nenorocirea mea apogeul si acum sentimentele s-au ingropat atat de adanc incat nu mai am constiinta lor... Si imi striga in fata "Tarfa masculina, bastardule,nu esti capabil de a iubi pe cineva, nici macar pe tine, nu poti sa te implici in ceva serios" si eram disperat, as fi facut orice pentru putina fericire... "Esti al meu, sa nu crezi ca vei scapa vreodata" Nu sunt un gunoi, desi poate ca asta am fost atunci...iarta-ma pentru ca azi ma intorc din morti sa-mi recapat locul... Corpul meu este o relicva, incerc sa evadez prin vesnicele alergari seara prin parcuri, pe strazi singuratice, dar incep sa aflu ce este fericirea... Fericirea este sa poti fi tu si sa traiesti in ritmul tau..."