Vorba cuiva "Ne-am nascut in Romania si asta ne ocupa tot timpul"... Bun sa ni-l ocupe ca acelasi timp ni l-ar fi ocupat si traiul in alta tara. Totusi prea putini se simt multumiti cu situatia lor. Am ajuns sa aud atatea plangeri legate de locuri de munca, de situatia lor materiala incat m-am plictisit eu insumi de viata in Romania. La naiba nu e vina nimanui...de ce nu faceti ceva daca nu va convine? Si nu o sa stau sa spun cat de bine e sa traiesti in tara asta, dar nici cat de rau. Pur si simplu nu ma intereseaza prea mult locatia, important e ca ma aflu in apropierea marii si a muntelui, ca am gasit oameni ca mine si atat. Romania nu mai e de mult pt mine tzara gunoaielor umane si materiale. Mi se pare sadic sa ponegresti intr-atata realitatea...din cauza oamenilor ca ei se intampla toate astea..lumea se complace in situatie ei si se plange, se plange, se plange de parca nu ar mai avea alta treaba... Si apoi stau si ma intreb...ce rost ar avea sa faca ceva? Oare ar merita? Oare ar avea ce?
Nuditatea m-a speriat dintotdeauna. Nu am crezut ca am un trup asemnei voua, am crezut ca sunt altfel, ca am solzi in loc de piele si ca prezenta mea v-ar dezgusta... Nu imi priveam chipul in oglinda pentru ca imaginea aceea era a unui strain... Cum am ajuns eu aici? Acesta nu e locul meu. Voi credeti ca sunt ca voi, dar sub inocenta s-a ascuns mereu altceva...nu stiu exact ce...dar nu sunt, nu sunt eu cine trebuie sa fiu..."
Ce faci atunci cand te simti strain de lumea asta?... Chiar nu exista salvare? Suntem oameni nu roboti...poate ar fi mai simplu asa...sunt oameni care au uitat sa mai traiasca si s-au trezit la sfarsit ca si-au irosit viata...